Let the show begin!

De cand am ajuns in America, am fost putin rupta de lume, de ce se intampla prin tara, cine se mai injura in public, cine mai intra la inchisoare, ce echipa de fotbal nu-si mai permite in A, ce avion se mai prabuseste, chestii de genu'. Singura veste cu care am fost la curent e moartea lui Michael Jackson, thaa, am aflat asta la cateva ore dupa ce a murit. Mai repede ca voi, hah!
Aseara stateam si eu, ca tot omu' obosit de la lucru, 5 minute in fata televizorului. Ce-mi vad ochii?! Ceremonia de inmormantare a lui Michael. Zic, ma uit la asta, ca restul programelor aveau numai prostii de live show-uri dupa care se dau americanii in vant, gen Army Housewives, in care isi storc femeile lacrimile cu chiu cu vai sau se cearta ca la piata.
Sincer, imi pare rau de moartea lui Michael, e o pierdere intr-adevar, mai intai pentru familia lui, apoi pentru restul lumii. Pentru mine, pentru ca era un simbol al copilariei. Dar totusi, mi s-a parut amuzanta ceremonia. Sa vina Usher, Maria din Carei, Stevie Wonder si cine a mai fost acolosea, sa dea concert, adaptat la minut pentru ocazie..mi s-a parut exagerat. Io inteleg ca Michael era modelul in viata a lui Usher, dar totusi..Chiar si faptul ca a inceput sa planga pe scena mi-a amintit de un moment inedit pe scena nostra politica. Cine stie, are un os.
Si discursurile alea pe care le vedem in filme la inmormantari chiar se practica. Dar tot nu pot sa ma obisnuiesc cu asta.
Ce sa mai zic, intregul ceremonial de inmormantare a lui Michael Jackson a fost un adevarat show. Probabil ca i-ar fi placut sa vada asta, a murit asa cum a trait, ca un superstar.
RIP

Animalul din mine

Eu tot timpul am fost un animal social, nu imi era greu sa imi fac prieteni si nu aveam atitudini demne de porcusorul agresiv. Dar, ironic sau nu, tot timpul cand plec undeva me, myself and I, ca Beyonce( cu exceptia fundului, ca al meu face tot cat o buca de-a ei), ma apuca asa o sila si nu mai am niciun chef de comunicat cu ceilalti.
Asa ma dispera tot zambetul asta demn de Colgate pe care trebuie sa il afisez constant, tipic american. Toti zambesc.Trebuie sa tii pasul cu ei, altfel esti creep. Stiau baietii de la Radiohead ce cantau. Era si o melodie de la Evanescence legata de toata treaba asta cu zambetul fals afisat de americani, ei traiesc pentru superficialitate.
Ma dispera diferentele culturale, ma dispera faptul ca trebuie sa fiu amabila si de treaba, ca nu pot sa mai am si eu cate o criza de isterie subita, pe care ceilalti sa o perceapa ca un sindrom SPM si gata. Mi-e dor sa ma cert pe romaneste, mi-e dor de bautura. Ma enerveaza ca ucrainienii mananca orez toata ziua si fac gunoi cat 100 de oameni la un loc. Ma enerveaza ca aud toata ziua "pizdiet" si "sto" si "nez naiu" si alte cacaturi de genul.
Ma enerveaza ca aici atmosfera din orice bar de cacat e concentrata intru totul pe distrarea clientului si ca si un singur om drag mie ar fi schimbat total vremea pierduta de mine aici daca venea.
Mi-e ciuda ca iar s-a adeverit vorba aia cu "Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se intample".Imi doream sa traiesc 3 luni in America, dar nu am luat in considerare toate posibilitatile. Mi-e ciuda ca acum e cineva care canta la chitara langa mine si nu aud prea bine ce canta, ca e prea incet. Mi-e ciuda ca nu pot sa cant la chitara mai mult decat aparent. Mi-e ciuda ca nu pot sa imi cumpar toate hainele dragute pe care le-am vazut si mi-e ciuda ca eram shopaholic inca din Romanie, pentru ca ma tem ca aici o sa se agraveze.
A..si mi-e ciuda ca nu pot sa mananc si eu cartofi noi la cuptor cum o facut sora-mea. Sucks big time.
Cam atat cu lista de ciuda-tenii.
Btw, a fost frumos de 4th July, nimic spectaculos ca la noi acasa, cu parade si chestii, ca e oras mic, de oameni care umbla in costum de baie pe strada, dar a fost un foc de arficii pe plaja, facut dintr-un vapor de pe ocean. Asta chiar a fost dlagut.
~Over and out!~

Independent girl my ass!

Zilele astea mi-am dat seama ca sunt mommy's girl. Nu prea am constientizat asta pana acum, mai ales pentru ca sunt cea mai mica din familie si mi se parea normal sa aiba grija cineva de mine, financiar vorbind. In plus, toti prietenii mei sunt niste intretinuti, asa ca nu ma simteam diferita din punctul asta de vedere si nici nu vedeam ceva rau in asta.
Ieri, in 8 ore de lucru, timp in care am vorbit vrute si nevrute cu managerul meu, mi-am dat seama ca sunt un copil rasfatat. Tipul are 22 de ani si i se parea total anormal sa mergi cu parintii la cumparaturi sau in vacanta si sa plateasca ei. Mie mi se pare normal sa imi plateasca ai mei daca merg cu ei la shopping. Oricum, tot aia e, ca si daca platesc eu, tot din banii lor o fac. El in schimb mi-a zis ca lucreaza de la 14-15 ani, ceva normal in randul americanilor. Desi s-a mutat din nord in sud cu parinti cu tot, le plateste chirie. Cati romanasi de 20 si ceva de ani care stau pe capul parintilor fac asa ceva?!
Aici copiii sunt crescuti total diferit de cum suntem crescuti ai nostri. Vin oameni in magazin cu kinderi de 3 ani si ii intreaba ce tricou vor, ii pun sa isi aleaga singuri si le dau si banii proprii, cu care sa plateasca ei singuri. Cand eram mica, mami imi alegea toate hainele, nici gand sa imi ceara mie parerea. La urma urmei, ce naiba puteam sa stiu la 3 ani?! Nici nu faceam diferenta intre rochie si fusta.
Aici se pune mare accent pe independenta. Copiii sunt crescuti in spiritul asta. Inca de la 16 ani, primesc masina, dar nu toti o primesc moca, ca Sweet Sixteen nu e chiar ca in filme. Multi copii incep de la 16 ani viata de adult, adica rutina de la lucru.
Cam asta era si scopul experientei din vara asta, sa ma maturizez si eu odata, ca prea ma scaldam in tequila si pepsi pe banii parintilor. Acum imi castig singura banii de chirie, mancare, distractie( care exista, dar lipseste cu desavarsire). E un sentiment destul de placut.

1 iulieeeeeeee

Cred ca mi-a pierit voia buna si CA COncluzie, inspiratia de a relata chestii amuzante din viata pentru ca nu mai prea gasesc asa ceva.
Singura persoana de-a dreptul amuzanta este managerul meu. Un tip negru, de 22 de ani, dolofan, dar care rade tot timpul. Nu imi vine sa cred cum poate sa fie asa vesel.
Zilele trecute am vazut un aligator. Dadea din coada ca o domnisoara cocheta. Mai lipseste sa vad balene si rechini. Ca sarpe gras ca porcu am vazut deja.
Azi e 1 iulie. Vad ca se fac pregatiri pentru 4th of July. Sunt curioasa sa vad cum o sa se sarbatoreasca. Poate imi dau si mie ceva bautura in sfarsit, asa, ca de ziua nationala. Ultima data cand am fost in bar a trebuit sa astept in fata ca ultimul loser sa vina managerul cu un marker sa imi puna X pe mana. Si pe stanga, sa nu cumva sa beau cu stanga. S-or fi prins ei ca is stangace. Si uite-asa nimeni nu mi-o servit bautura ca aveam cacaturile alea de x-uri pe maini si mai era si rezistent markerul. Am inteles ca o sa fie mare party. Mi-e cam sila de party-urile astea americane. Mi-a povestit managerul meu ce inseamna sa te distrezi in stil american. Sa bei ca un porc, sa ti-o tragi cu cine poti unde poti si sa vomiti unde poti/pe cine poti. Cam asta e spiritul petrecerilor americane veritabile.
Thanks, but no thanks.

Hate Ucrain!

Cica sunt doua saptamani si 3 zile de cand am plecat de acasa. Ma simt de parca au trecut cateva luni. Totusi, pentru 9 zile lucrate am castigat cat as fi castigat la un job ok in Romania pe o luna intreaga. Si sa ma mai intreb cum isi permit americanii masinile astea?!
Casa in care locuiesc acum e un fel de Big Brother fara camere. Vreo 30 de oameni in casa, care roiesc in 2 schimburi. Nu credeam ca o sa ajung sa urasc ucrainienii, dar here I am. Desi am si eu ceva sange ucrainian in vene, nu pot sa le suport limba, poate din cauza ca nu o inteleg si ma frustreaza ca pot sa ma si injure cu zambetul pe fata si nu imi dau seama.
Am tot felul de oameni in jur, tipologii la propriu. Am o ucrainianca grasa si cu sanii mici( categoria aia trista de grase) care se machiaza constant, chiar daca nu merge decat in sufragerie. Mai e o ucrainianca isterica, bossy, care urla toata ziua, ca lupul la luna. Avem si moldovence di pesti Prut care au venit in SUA sa isi gaseasca mascul bogat care sa le ofere cetatenie. Cel mai tare e cand se suie pe mese sa danseze. Seamana cu Oracolul din 300 la miscari.
Totusi, fetele astea au o ambitie mare. Cam toate si-au gasit masina, care a venit la pachet cu un barbat. Eu prefer sa merg pe jos, fac piciorul frumos. Amuzant e ca sunt singura care merge pe jos.
Dar nu numai europenele incearca sa agate pe aici. Americanii trag la noi ca mustele. De cand am venit, am avut deja vreo 3 pretendenti. Primul mi-a adus si carne de crocodil sa ma castige si tot degeaba. Al doilea era surfer si m-a chemat la o beach party, dar nu m-am dus, pentru ca nu stiam sigur daca e beach party sau bitch party. Al treilea a fost cel mai greu de refuzat, era fabricant de sicrie si avea vreo 30 ani, burta si chelie. Mi-a fost greu sa ii explic ca sunt luata deja.
Ma enerveaza ca la mine e 7 30 pm si in Romania e 3 30 am si toata lumea doarme.
Mai vreo 70 si ceva de zile...

Livin' the american dream

Numai ca visul unei nopti de vara nu coincide cu visul american. Pe zi ce trece, imi dau seama ca iubesc Romania mai mult, cu taranii ei, cu gunoaiele de pe strazi, cu politica de cacat,cu universitatile de 2 bani, cu barurile minunate unde am voie sa beau.
e ciudat sa fiu singurul peste printre balenele astea.
Ma intrebam inainte de ce naiba sunt americanii asa grasi. Mi-a fost de ajuns sa merg la Wallmart sa incerc sa imi iau mancare. Bine, ca am facut greva foamei o saptamana ca nu am putut sa mananc cacaturile lor care contin chestii dulci indiferent ce fel de mancare este. Pana si painea are miere. Bleax.
Cred ca o sa imi fac un calendar, ca puscariasii, sa numar zilele ramase pana plec acasa.:))
Au trecut 10 zile. Yuhuuu!

Direct din SUA

Va saluta gaina din insoritul Gulf Shores. Gaina e foarte bine, spera sa nu fie mancata de rechinii din Pacific unde isi scalda penele si nici de aligatorii din spatele casei.
PS: Americanii sunt minunati, nici banatenii nu-s asa primitori si darnici. Si nu o sa mai fiu rasista, negrii sunt foarte tari. Nu in sensul kinky. Unu mi-a platit taxiul de 20 $. How cool is that?!
Si multumesc lui Teacher din liceu, toti imi lauda engleza.
Buh Byez, rudele mele inaripate.